Pește(Pisces)

Pește(Pisces)
animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic
(Redirecţionat de la Pisces)
Peşte
Epinephelus lanceolatus
Clasificare ştiinţifică
Supradomeniu Biota
Supraregn Eukaryota
Regn Animalia
Subregn Bilateria
Infraregn Deuterostomia
Încrengătură Chordata
Subîncrengătură Vertebrata
Infraîncrengătură Gnathostomata
Clasă
Pisces Aquarium[1]
Tipo: - Giant Grouper
Modifică date / text

Pentru alte sensuri, vedeţi Peşte (dezambiguizare).
Pentru constelaţia cu acelaşi nume, vedeţi Peştii (constelaţie).

Morfologia externă a unui peşte osos.
Înotătoarele la crap (Cyprinus carpio)
0 - mustăţi;
1.Opercul
2,5. Linia laterală
3.4. Înotătoare dorsale (dorsală;)
6. Înotătoare codală
 - înotătoarea caudală.
7.- înotătoarea anală;
8. Solzi
9. Înotătoare abdominală
 - înotătoare ventrale sau pelviene (perechi);
10. Înotătoare pectorale (perechi);

Morfologie externă[modificare sursă]
Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3 părţi: cap, trunchi şi coadă. Peştii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală şi abdominală) şi neperechi (dorsală, codală şi anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind formate din piesele osoase ale centurii scapulare şi pelviene. Ele ajută peştii să se scufunde în apă, să facă rotaţii, să menţină corpul într-o poziţie normală. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susţinuţi de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peştelui, înotătoarele anale şi dorsale participă la menţinerea echilibrului în timpul înotului. Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Coloraţia este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele şi conţin granule de pigmentare.

Morfologie internă[modificare sursă]
Organe de simţ[modificare sursă]
Văzulţ[modificare sursă]
Ochiul are o structură şi origine complexă de forma unui glob, însoţit de organe anexe. Celulele fotosensibile se găsesc în retină şi recepţionează lumina. Ochii nu au pleoape şi au o membrană nictitantă. Ochiul peştilor osoşi este hipermetrop (nu vede aproape) şi se poate acomoda numai pentru o vedere în depărtare. Distanţa minimă la care poate vedea este de 5m.

Mirosul[modificare sursă]
Organul olfactiv este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări şi 2 săculeţi dinăuntrul capului, ce conţin câteva celule olfactive.

Auzul[modificare sursă]
Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din utriculă, cu trei canale semicirculare şi saculă, cu o formaţiune numită lagenă.

Gustul[modificare sursă]
În piele se află celulele gustative şi tactile ale peştilor.

Tactilitatea[modificare sursă]
Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitaţiile tactile sunt percepute şi de mugurii senzitivi, comuni pentru excitaţiile gustative. Ei sunt răspândiţi în cavitatea bucală, pe buze, pe mustăţi, pe cap şi toată suprafaţa corpului.

Scheletul[modificare sursă]


lor teleosteeni

Peştii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului şi înotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feţei, oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os cartilaginos direct cu cutia craniană şi coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală şi codală. Peştii nu au stern. Conformaţia membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoţie, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală şi anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susţin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor şi structuri ale părţilor libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară şi pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului şi musculatură.

Musculatura[modificare sursă]
Musculatura peştilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alţi muşchi sunt cei cranieni. Aproape toţi peştii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este umplută cu o mulţime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peştele să-şi modifice densitatea corpului.

Sistemul nervos[modificare sursă]
Sistemul nervos central[modificare sursă]
Sistemul nervos tip tubular central la peşti constă din encefal şi măduva spinării.

Encefalul[modificare sursă]
Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminaţiile neuronilor ce pornesc de la retină, şi hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular şi un cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi senzitivi, motori şi micşti.

Măduva spinării[modificare sursă]
Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii rahidieni sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic.

Sistemul circulator[modificare sursă]
Cea mai mare deosebire a sistemului circulator la peşti faţă de celelalte vertebrate este că sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulaţia este simplă şi închisă. Prin inimă curge sânge bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge în branhii, unde cedează dioxidul de carbon şi se îmbogăţeşte cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).

În anul 2015 a fost descoperit pentru prima dată o specie de peşte cu sânge cald - Lampris guttatus.[2]

Inima[modificare sursă]
Inima peştilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu şi un ventricul.

Sistemul digestiv[modificare sursă]
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba şi glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peştii lipsiţi de stomac, esofagul este scurt şi continuă cu intestinul. La peştii răpitori stomacul este voluminos şi se poate dilata uşor. Ficatul este bilobat sau trilobat şi are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peştii cartilaginoşi, apar dinţii, din solzii placoidali. Aceştia sunt slab diferenţiaţi, fixaţi de maxilare şi permanent schimbaţi.

Sistemul reproducător[modificare sursă]
La peşti, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundaţia este în general externă, mai rar internă (la peştii cartilaginoşi). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlneşte la peştii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.
Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundaţi în lichid lăptos (lapţii), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).

Sistemul excretor[modificare sursă]
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiţi în apropierea coloanei vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere aşezate perechi şi care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găseşte glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreţie; tuburile urinare se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult – mezonefros, nefrostomul este rudimentar şi închis. Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreţie participă şi branhiile şi pielea.

Aparatul respirator[modificare sursă]
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspiraţie, apa pătrunde prin gură în cavitatea branhială şi scaldă branhiile. În expiraţie, gura se închide şi apa, fiind împinsă prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii peşti (crosopterigeni şi dipnoi) sunt prezenţi plămânii saciformi, cu o structură simplă şi o vascularizare tipică.

Clasificare[modificare sursă]
Taxonomie[modificare sursă]
supraordin Chondrostei [modificare sursă]
Pesti
 •Cladistodei
 •Polypteridae
supraordin Teleostei [modificare sursă]
 •Isospondyloidei
  •Notopteridae
   •Xenpmystus
 •Osteoglossidae
  •Osteoglossum
   •Pantodontidae
 •Pantodon
  •Mormyroidei
   •Mormyridae
 •Marcusenius
  •Ostariophyrsoidei
   •Characioidea
 •Characidae
  •Erythriniae
   •Lebiasina
 •Phoxinopsis
  •Anostominae
   •Abramites
 •Anostomus
  •Chilodus
   •Curimatopsis
 •Laemolyta
  •Leporinus
   •Prochilodus
 •Schizodon
  •Characinae
  •Characins
   •Alestes
 •Asiphonichtys
  •Carnegiella
   •Chalceus
 •Charax
  •Copeina
   •Corynopoma
 •Ctenobrycon
  •Exodon
   •Gastropelecus
 •Phenacogrammus
  •Pyrrhulina
   •Thoracocharax
 •Triportheus
  •Cheirodontinae
   •Anoptichthys
 •Aphyocharax
  •Arnoldichtys
   •Astyanax
 •Creagrutus
  •Creatochanes
   •Gymnocorymbus
 •Hemibrycon
  •Hemigrammus
   •Hyphessobrycon
 •Moenkhausia
  •Prionobrama
   •Pristella
 •Thayeria
  •Serrasalminae
   •Colossoma
 •Methynnis
  •Mylossoma
   •Serrasalmus
 •Glandolocaudinae
  •Gephyrocharax
   •Glandulocauda
 •Mimagoniates
  •Pseudocorynopoma
   •Crenunchinae
 •Crenunchus
  •Hemiodontinae
   •Characidium
 •Hemiodus
  •Nannostomus
   •Poecilobrycon
 •Cithariniae
  •Nannaethiops
   •Neolebias
 •Phago
  •Gymnotiodea
   •Gymnotidae
 •Gymnotus
  •Apteronotidae
   •Hypopomus
 •Cyprinoidea
  •Cyprinidae
   •Brachydanio
 •Caecobarbus
  •Carassius
   •Chrosomus
 •Danio
  •Esomus
   •Labeo
 •Morulius
  •Osteochilus
   •Puntius
 •Rasbora
  •Rhodeus
   •Tanichthys
 •Cobitidae
  •Acanthophtalmus
   •Botia
 •Cobitis
  •Lepidocephalus
   •Misgurnus
   •Noemachelius
 •Nematognathoidea
  •Doradidae
   •Acanthodoras
   •Astrodoras
  •Pimelodidae
   •Microglanis
   •Pimelodella
   •Pimelodus
   •Sorubim
  •Bunocephalidae
   •Bunocephalus
  •Callichthyidae
   •Callichthys
   •Corydoras
  •Siluridae
   •Kryptopterus
   •Ompok
  •Mystidae
   •Mystus
  •Loricaridae
   •Farlowella
   •Hypostomus
   •Loricaria
   •Otocinclus
   •Xenocara
  •Mochokidae
   •Synodontis
  •Malapteruridae
   •Malapterus
 •Synentognathoidei
 •Exocoetoidea
  •Hemiramphidae
   •Dermogenys
 •Cyprinodontoidea
 •Cuprinodontoidea
  •Cyprinodontidae
   •Aphanius
   •Aphyosemion
   •Aplocheilichthys
   •Aplocheilius
   •Chriopeops
   •Cubanichthys
   •Cynolebias
   •Cynopoecilus
   •Cyprindon
   •Epiplatys
   •Fundulus
   •Jordanella
   •Leptolucania
   •Nothobranchius
   •Oryzias
   •Pachypanchax
   •Pterolebias
   •Rachovia
   •Rivulus
   •Valencia
  •Goodeidae
   •Neotoca
 •Poecilioidea
  •Poecilidae
   •Alfaro
   •Belonesox
   •Brachyrhaphis
   •Cnesterodon
   •Gambusia
   •Girardinus
   •Glaridichtys
   •Heterandria
   •Jenynsia
   •Lebistes
   •Limia
   •Micropoecilia
   •Mollienesia
   •Phallichthys
   •Phallocerus
   •Phalloptychus
   •Poecilia
   •Poecilistes
   •Pseudoxiophophorus
   •Quintana
   •Xiphophorus
 •Thoracostoidei
  •Gasterosteidae
   •Apeltes
   •Eucalia
   •Gasterosteus
   •Pungitius
 •Solenichthyoidei
  •Syngathidae
   •Hippocampus
 •Percomorphoidei
 •Perccesoces
  •Atherinidae
  •Taeniomembradinae
   •Alepidomus
  •Melanotaeniinae
   •Melanotaenia
   •Telmatherina
 •Anabantoidea
  •Anabantidae
   •Anabas
   •Belontia
   •Betta
   •Colisa
   •Helostoma
   •Macropodus
   •Osphronemus
   •Sphaaerichthys
   •Trihogaster
   •Trichopsis
 •Channoidea
  •Channidae
   •Channa
 •Percoidea
  •Percidae
   •Boleosoma
  •Centrarchidae
   •Elassoma
   •Enneacanthus
   •Lepomis
   •Mesogonistius
  •Centropomidae
   •Chanda
  •Theraponidae
   •Therapon
  •Nandidae
   •Badis
   •Monocirrhus
   •Nandus
   •Polycentropsis
   •Polycentris
  •Toxotidae
   •Toxotes
  •Monodactylidae
   •Monodactylus
  •Scatophagidae
   •Scatophagus
   •Selenotoca
  •Pomacentridae
   •Amphiprion
   •Pomacentrus
  •Cichlidae
   •Aequidens
   •Apistogramma
   •Astronotus
   •Cichlasoma
   •Crenicichla
   •Etroplus
   •Geophagus
   •Haplochromis
   •Hemichromis
   •Herichthys
   •Labeotropheus
   •Nannacara
   •Pelmatochromis
   •Pterophyllum
   •Symphysodon
   •Tilapia
   •Tropheus
   •Uaru
 •Gobiformes
  •Eleotridae
   •Dormitator
   •Mogurnda
   •Oxyeleotris
  •Gobidae
   •Brachygobius
   •Periophthalmus
 •Mastacembeloidei
  •Mastacembelidae
   •Macrognathus
 •Pleuronectoidei
 •Soleiformes
  •Achiridae
  •Achirinae
   •Achirus

Din punct de vedere al mediului[modificare sursă]
•peşti de apă dulce (şalău, crap, biban, păstrăv etc.)
•peşti de apă sărată sau de mare (scrumbia de mare, pălămida etc);
•peşti de mare migratori, care trăiesc atât în ape dulci cât şi în ape sărate (Chefalul (singhilul, Liza aurata) de Mare[Atlántico y Mediterráneo], nisetrul, morunul etc).

După felulscheletului[modificare.sursă]
•peşti cu schelet osos (crap, şalău, ştiucă, păstrăv, somn, biban etc);
•peşti cu schelet cartilaginos-osos (Sturioni, Sturgeon)
•peşti cu schelet cartilaginos (rechin, sturion, câinele de mare, pisica de mare etc).

După regimul alimentar[modificare.sursă]
Carassius auratus
•peşti carnivori (răpitori), de exemplu ştiuca;
•peşti cu regim vegetal (fitofagi), de exemplu crapul chinezesc;
•peşti cu regim mixt: crap, caras.
Simbolistica
Peştele reprezintă simbolul creştinismului, semnul lui fiind folosit în epoca antică de către creştini pentru a se recunoaşte între ei.

Pescuitul şi creşterea peştilorr[modificare sursă]
Potrivit Organizaţiei de Hrană şi Agricultură de la ONU, aproape 64 de milioane de tone de peşte sunt produse anual în crescătorii, la mică distanţă de cele 67 de milioane de tone de peşte din pescuit.[3] Până în 2015, acvacultura va depăşi pescuitul ca sursă principală.[3] În anul 2014, piaţa globală a acvaculturii era de 135 de miliarde de dolari iar până în 2019, aceasta va creşte la 195 miliarde de dolari.[3]

Carnea de peşte[4]r[modificare sursă]
Compoziţia chimică şi valoarea alimentară a cărnii de peşte

Specia Partea comestibilă
(%)
Compoziţia chimică a părţii comestibile,
(%)
    Valoarea energetică
kcal/100 g
    Apă Proteine Lipide Substanţe minerale  
Păstrăv 50 77,6 19,1 2,1 1,21 104
Calcan 45 81,4 16,5 0,7 1,30 79,3
Crap 55 72,4 18,0 7,1 1,30 151
Şalău 50 78,4 19,2 0,73
1,22 94
Ştiucă 55 79,6 18,4 0,85 1,05 89
Hering 63 62,8 17,3 18,8
1,26 255


Pești (︎ ♓) (/ˈpaɪsiːz/; Greaca veche: Ἰχθύες Ikhthyes, latină pentru "pești") este al doisprezecelea și ultimul semn astrologic din zodiac. Este un semn negativ, mutabil. Se întinde între 330° și 360° de longitudine cerească. Sub zodiacul tropical, soarele tranzitează această zonă între 19 februarie și 20 martie.

Note[modificare sursă]
1.^ Systema Naturae. 10th edition, Volume 1[*], p. 239–243 Verificaţi valoarea |titlelink= (ajutor)
2.^ Descoperire spectuloasă. Acest peşte este unic în lume, 16 mai 2015, Florin Bădescu -Mediafax, Descoperă, accesat la 26 iunie 2015
3.^ a b c „Luaţi-vă la revedere de la peşte, nu mai durează mult”. Cum a ajuns cea mai comună hrană la marginea extincţiei, 4 iunie 2014, Sinziana Boaru, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014
4.^ Peştele si produsele din peşte

Bibliografie[modificare sursă]
•Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Peşti ganoizi şi osoşi), Bucureşti: Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
•George D. Vasiliu. Peştii apelor noastre. Bucureşti: Edit. Ştiinţifică, 1959.
•Th. Buşniţă, I. Alexandrescu. Atlasul peştilor din apele R.S. România. Bucureşti, 1971.
•Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. Bucureşti, 1909.
•S. Cărăuşu. Tratat de ihtiologie. Bucureşti, 1952.
•S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galaţi, 1987.
•L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicţionar piscicol. Editura Ceres. Bucureşti 1978.
•I. Pojoga. Piscicultura. Ediţia a 2-a .Editura Agro-Silvică, Bucureşti 1959.
•Dick Mills, Derek Lambert. Peşti de acvariu. Editura TEORA, 2008, 256 p.
•Beer Amy-Jane, Hall Derek. Enciclopedia ilustrată a lumii subacvatice. Peştii şi creaturile marine. Editură Aquila, 2008, 256 p.

Legături externeLegături externe
Piscesspecies
Pestespecies conţine informaţii legate de Peşte
Commons
Piscesmedia Commons conţine materiale multimedia legate de peşte, Gnatostomata
Retete cu peste Arhivat în 23 iunie 2013, la Wayback Machine. Preparate culinare cu peste. Retete, sfaturi si sugestii.
Peştii care au lăsat omul în viaţă[nefuncţională], 23 mai 2010, Anca Aldea, Jurnalul Naţional
Descoperiri MACABRE pe fundul apei. Trei MONŞTRI pe care nu ai vrea să-i vezi în VIAŢA TA, 19 noiembrie 2012, Evenimentul zilei
Control de autoritate
BNF.cb.r: Cb1.19.33.17.9R.1.9 (data)
GND: 4.01.72.69-7 LCCN.sh: sh8.5.04.87.26.8
LNB: 000.05.13.43 NARA: 10.63.80.92 NDL: 00.57.40.27 NKC.ph: ph11.60.93.11
Categorii: Peşti
Animale în religie

^ PATiPOPește.PeștePATiPO edit.jpg
PATiPOPisces.PiscesPATiPO
Pește.images(Pisces.images)
PiscesBiology PestePiscesBiology
Pisces_Biology Peste_Pisces_Biology
câinele_de_mare, pisica_de_mare
scrumbia_de_mare_mar,modificare_sursă
Peșteimages(Piscesimages) apă_sărată
Giant_Grouper_edit_jpg apă_dulce
Animale_în_religie